Indrazneste sa visezi

iuliana Doza de intelepciune 2 Comments

Te trezesti obosit, lipsit de vlaga. Se arata o noua zi, oftezi si iti spui: “sunt tot in acelasi punct, nu am avansat deloc” si te simti neputincios. Acelasi job care ma nemultumeste, aceeasi relatie care nu duce nicaieri, aceleasi probleme care par ca nu se mai termina.

Evident ziua ta va decurge dezastruos si ajungi acasa plin de nervi si suparat ca viata e atat de nedreapta. Ai face ceva, daca ai putea, dar incerci si tot iti spui ca nu tine de tine si oricum “TU NU STII CE VREI”.

In fiecare zi insa soarele rasare, luna este pe cer, oamenii sunt zambitori si frumosi, exista si miracole nu doar probleme dar tu nu le observi pentru ca in lumea ta exista doar un scenariu al neputintei. Nu stiu, nu pot, nu sunt in stare. Nici vorba sa visezi sau sa te gandesti ca poti avea viata pe care ti-o doresti.

Pana aici

Insa vine o zi… cand pur si simplu iti spui “gata, nu mai vreau”, “nu se poate ca viata mea sa arate asa”. Insa nu stii de unde sa o apuci. Cauti pe internet, gasesti informatii peste informatii si te simti coplesit. Vrei ceva concret, ceva care SIGUR sa functioneze, vrei sa fie cineva care sa iti spuna ce sa faci.

Incepi sa dai de oameni interesanti, oameni pozitivi, incepi sa te bucuri de soarele care rasare in fiecare dimineata, de luna pe care o vezi in fiecare seara… dar situatia ta nu s-a schimbat, ba din contra parca esti tot mai presat si parca “nu mai ai timp”.

Si investighezi si ti se pare ca duci o lupta care nu va avea rezultatul dorit, ca sa nu mai zic ca te enerveaza toata lumea care iti spune ca “depinde de tine”, “numai tu poti sa iti faci visele sa devina realitate”. Iti spui: “Cum sa depinda de mine cand eu nu stiu ce vreau si nu stiu de unde sa incep.” Pana la urma incepi sa iti pui intrebari, incepi sa descoperi si pentru ca iti dai voie – viata ta se schimba.

Va este cunoscuta aceasta poveste?

Cu totii am trecut prin ea. Nu indraznim sa visam pentru ca noi credem ca e bine sa te multumesti cu putin, cu ce ai. Nu ne place sa cerem ajutorul pentru ca suntem invatati sa stam in banca noastra si sa ne descurcam singuri. Nu este frumos sa ceri pentru ca doar cersetorii cer si asta inseamna sa te umilesti. Nu ai voie sa intri undeva decat daca cineva iti deschide usa si ai primit o invitatie. Nu poti pleca niciunde daca nu ai echipamentul necesar si stii dinainte tot ce ai nevoie.

Ce ar fi daca ai alege ca visele tale sa se implineasca?

Orice vis devine realitate daca mai intai il doresti, crezi in el si ceea ce iti doresti este potrivit pentru tine.

A invata sa ceri este pentru multi o lectie grea, dar daca nu cerem – nu vom primi. Niciodata nu vom “creste” singuri ci alaturi de oamenii minunati care ne inconjoara. Usa universului este intotdeauna deschisa, important este sa batem si sa intram si sa nu asteptam in fata ei ca altcineva sa ne-o deschida. Nu este important sa stii CUM se vor implini visele tale, universul stie cum, tu doar crede si clarifica-ti ce iti doresti.

Cum ar fi sa te trezesti in fiecare dimineata plin de viata, sa simti ca ai atata energie si entuziasm incat poti sa muti muntii? Cum ar fi sa te simti implinit la locul de munca sau sa ai o relatie care pur si simplu iti da stralucire? Cum ar fi sa stii ca orice vis pe care il ai si este potrivit pentru tine poate fi implinit?

Permiteti-va sa visati si sa iubiti schimbarea!

Cu drag,

Delia.

Comments 2

  1. Buna Delia! Un articol deosebit de pătrunzător care m-a blocat, fiind descoperit intr-un moment de profunda introspectie ce privește aceeasi frământare, dar din unghiuri diferite.
    In „lumea mea noua” chiar este neputința, nu știu cum și de unde s-o apuc și nu mai am timp și nici putere sau dorința, dezamăgirea și renunțarea fiind cele mai profunde sentimente încercate de mine in ultimele 20 de luni.
    Am experimentat un 2016 cu pierderi uriașe pe toate planurile care mi-au afectat in mod ireversibil cele mai dragi ființe, cu vise spulberate intr-o secunda și cu toate astea ii mulțumesc cu toată ființa mea lui Dumnezeu ca a ales pentru noi varianta cea mai blândă.
    Am convingerea ca toate aceste încercări au avut ca scop deschiderea bine a ochilor, ca nu mică ne-a fost mirarea sa vedem pe cine aveam lângă noi, și schimbarea priorităților.
    Când viața ți se întoarce cu susu-n jos și nimic nu mai este ce știai, te cam debusolezi și foarte greu sa pornești de la minus „infinit” cu vise și speranțe.

    Probabil îți fac impresia unei depresive in toată regula, dar te asigur ca sunt cea mai optimista și încrezătoare persoana, care nu renunța așa ușor.
    Uneori e bine sa-ți mai lingi și rănile.
    Ești minunata, continua!
    Cu drag, Mihaela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *