Drumul tau

iuliana Doza de intelepciune Leave a Comment

Am sa va spun o poveste traita de mine si poate de voi:

„Sunt pe un drum batatorit, e mult praf, copacii nu mai sunt demult pe drumul asta, era multa verdeata mai demult, si parca nici nu era atata praf… si parca eu aveam mai multa energie, eram fericita. Oare de cat timp merg pe drumul acesta? Uite ca nici nu mai stiu… dar ce mult mi-as dori sa ma intorc la aceea rascruce… Ce proasta am fost! Am ales drumul plin de verdeata in locul celui care imi parea atat de trist si prafuit.

Iar pe masura ce am inaintat, drumul acela plin de verdeata si-a pierdut viata. Acum mi-e dor sa stau la umbra unui copac, sa miros o floare, sa ma ude picuri mari de ploaie, mi-e dor sa mai am si pe altii cu mine pe drum… nu stiu unde si cum au disparut, nici nu mi-am dat seama. Aaa.. de fapt sunt cateva persoane alaturi dar suntem ca niste straini, asa ca tot singura ma simt.

Ma tot gandesc ca drumul acesta duce unde mi-am propus, asta stiu sigur de fapt, ca doar mi-am luat toate precautiile si am fructificat toate oportunitatile. Dar sunt obosita si parca nu mai vreau sa ajung acolo. Mi-e sila de drumul asta, simt praful peste tot in/pe mine si asta ma face sa ma simt murdara, ma face sa ma simt incarcata de parca as cara nu stiu ce povara.

Dar am sa merg mai departe… ca doar deja am parcurs atata drum, nu pot sa dau inapoi. Si iti dai seama ce vor zice ceilalti? Ceilalti care cred ca sunt pe undeva pe langa drumul asta al meu si ma observa.

Da da… uite mai am putin si sunt la capatul drumului, ajung sa am ce mi-am propus. Dar oare de ce nu ma mai bucur? Pentru ca a fost asa de greu? Pentru ca sunt obosita? Dar oare ce simt? Simt nemultumire, simt o greutate mare pe umerii mei, nu cred ca asta a fost drumul cel bun, acum realizez, erau mai multe rascruci pe drumul asta si eu le-am ignorat.

Ma gandesc acum oare de cate ori nu mi-am zis ca eu simt ca nu sunt pe drumul cel bun si totusi am continuat. E drept ca altii mi-au zis ca aici trebuie sa fiu. Dar oare de ce mereu ascult de altii si nu de mine? Si oare de ce nu m-am bucurat si pe drum, dar oare de ce am fost atat de obosita? Poate pentru ca am depus prea mult efort si nu am lasat lucrurile sa vina usor spre mine.

Dar acum ce fac? O iau pe un alt drum de la inceput? Iti dai seama ce inseamna asta… sa o iau de la zero… oare mai sunt in stare sa fac asta? Dar ce sa fac? Sa raman aici unde am ajuns cu atata efort? Varianta a doua e cea mai simpla si mai sigura. Totusi eu ma intreb ce sa aleg?

Grea alegere! Insa aleg sa o iau de la inceput si aleg sa fiu atenta la drumul meu chiar daca pare prafuit la inceput, chiar daca mi se pare greu la inceput dar simt ca sunt pe drumul meu si simt ca pasesc zi de zi cu o bucurie imensa, iar atunci cand am nevoie intotdeauna o sa gasesc un copac la umbra caruia sa ma odihnesc, atunci cand poate obosesc o sa gasesc oameni care sa ma incurajeze sa fiu eu, pe drumul meu nu sunt niciodata singura. Pe drumul meu sunt fericita.”

V-am spus povestea asta pentru ca eu am ratacit candva, am ales un drum gresit, ba mai mult am ajuns si la destinatie, am ajuns sa am ceea ce mi-am propus. Apoi am realizat ca efortul meu a fost prea mare, ca ceea ce am obtinut: statut, bani, functie, printre altele, nu sunt neaparat valorile la care eu tin.

Intalnesc multi oameni care persista pe un drum gresit pentru ca ei considera ca e prea tarziu sa mai dea inapoi, e prea tarziu sa inceapa un nou drum sau poate nu cred ca exista drumul lor. Oameni care ajung sa isi indeplineasca obiectivele si sa fie din ce in ce mai nefericiti.

Acest oameni parcurg acel drum „dormind”, ei nu mai vad ce se petrece in jurul lor, nu mai traiesc in prezent. Viata e un miracol, avem fiecare drumul nostru, insa depinde de noi cum traim pe acest drum. Simtim, vibram, existam, acesta e primul semn ca esti pe drumul tau!

Fii sincer cu tine si intreaba-te: simti ca esti pe drumul tau? Ti-ai gasit misiunea profesionala? Ai pe cineva alaturi de tine pe acest drum si care vibreaza o data cu tine? Te bucuri pe drumul tau sau iti trec saptamanile si nici nu stii cum s-a intamplat asta?

Iar atunci cand iti setezi un obiectiv, gandeste-te mai intai care sunt valorile tale si ce ai vrea sa traiesti. Nu fugi dupa obiective pentru ca s-ar putea sa le realizezi cu pretul unor ani pierduti, iar realizarea acelor obiective te vor face nefericit pentru ca nu sunt potrivite pentru tine. Da volumul mai tare la ceea ce simti si daca nu ti-ai gasit drumul, acesta te va chema!

Cu drag,

Delia 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *