Ne e frica de Lumina din noi

iuliana Doza de intelepciune Leave a Comment

Acum ceva timp veneam dupa o perioada cenusie… o perioada in care parca tot timpul era vreme urata. Se mai intrezarea un soare timid insa un soare care nu era suficient de puternic.

Strigam dupa soare, dupa lumina in viata mea dar nu am realizat ca aceea lumina era in mine, nu am realizat ca eu puteam alege sa schimb mediul. Da, nu puteam schimba vremea, nu puteam schimba oamenii, insa puteam sa ma schimb eu si sa privesc acel soare timid si sa ii dau din lumina mea, sa ii dau din iubirea mea astfel incat el sa iasa de dupa nori si sa ma mangaie cu razele lui.

In aceea perioada singurele mele bucurii erau cursurile pe care le urmam si blogul, timidul meu inceput de a asterne toate gandurile ce se tavaleau in mintea mea.

Atunci, printre altele, am descoperit-o si pe Veronica de Andres. Si am inteles: mi-era frica si ce frica… eram inghetata. Imi era frica sa nu pierd controlul asupra vietii mele, control pe care nu il mai aveam oricum demult, imi era frica de esec, imi era frica de Lumina din mine, imi era frica sa-mi fie frica, imi era frica de VIATA.

S-a intamplat sa fiu lasata in ploaie pe o furtuna cumplita si am fost nevoita sa-mi inving frica. Eu am avut aceasta sansa, care atunci nu asa mi s-a parut, dar asa cum am mai povestit, de cele mai multe ori nu reactionam decat daca suntem fortati sa o facem.

Acesta a fost primul pas, m-am dezghetat. Apoi mi-am dat seama ca nu am controlul si nici nu vreau sa il am. Am realizat ca vreau sa traiesc si ca MERIT sa fiu implinita, fericita, MERIT sa fiu un OM de succes. Si nimeni, nici furtuna, nici griul cerului, nici rautatile nu ma vor putea impiedica sa descopar lumina din mine, lumina dupa care eu trebuie sa ma ghidez.

Si am urmat lumina din mine, fara un ban in buzunar, fara vreun alt sprijin decat cel moral din partea celor dragi. Am vizualizat unde vreau sa ajung: lumina acolo batea… spre un geam de firma… firma mea, spre fetele oamenilor pe care eu ii ajut prin serviciile pe care le ofer.

Am scapat de frica pasandu-mi de tot ce ma inconjoara, avand grija si hranind lumina din mine iar apoi indraznind sa visez desi teoretic nu as fi avut nicio sansa. Am crezut in mine si poate pentru prima data in viata am simtit ca MERIT sa EXIST. MERIT SA FIU UN OM DE SUCCES. Pur si simplu MERIT.

Cand mai vine frica pe la mine incerc sa o imbratisez, sa ii transmit iubire… si se topeste. Nu mai are taria sa ma inghete ea pe mine ca inainte. E o poveste de viata, o poveste reala, iar Veronica m-a ajutat sa vad lucrurile mai limpede (vezi linkurile mai jos). Transformati-va frica si lasati lumina din voi sa va ghideze: SCARE – CARE – DARE.

Link 1

Link 2

Link 3

Cu drag,

Delia

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *