Blog

Cu ceva timp in urma am primit pe mail unul dintre acele pps-uri ce contine povesti motivationale, acesta se numea “Memo de la Dumnezeu”, iar fraza care mi-a ramas intiparita in minte a fost: “Daca se intampla ca viata sa iti ofere o situatie careia nu ii poti face fata, nu incerca sa o rezolvi. Pune-o in cutia CDFPD (ceva de facut pentru Dumnezeu). Toate situatiile vor fi rezolvate, dar in timpul meu, nu al tau.”

Aceasta fraza m-a dus cu gandul la abandonare

In ultima perioada, in anumite momente confuze, incerc sa ma ghidez spunandu-mi: “Gandeste-te ca totul se va rezolva asa cum este mai bine pentru tine, chiar daca acum nu vezi partea pozitiva, lasa lucrurile sa evolueze, te vor duce in directia potrivita.”

Spre exemplu, daca e sa iei un job sau nu, daca e sa iti iasa un proiect sau nu, totul se va rezolva asa cum este mai bine pentru tine, pentru ca te abandonezi, iar asta nu inseamna infrangere, cum suntem de multe ori tentati sa credem. Asa nu inseamna lipsa de ambitie sau lipsa de perseverenta, asta inseamna ingaduinta, inseamna incredere in Dumnezeu.

Obisnuiam sa imi traiesc viata ca pe o lupta cu tot ce ma incojura, credeam ca traiesc intens, eram sigura ca totul se obtine greu in viata, ca trebuie sa ma stradui, sa ma chinui pentru a reusi si as putea continua.

Nu eram niciodata multumita, nu eram niciodata implinita, chiar daca aveam rezultate, chiar daca reuseam sa rezolv problemele, asta pentru ca ma iroseam pe drum, pentru ca oboseam atat de tare incat la final nu mai eram in stare sa ma bucur. Aceasta crispare m-a facut sa pierd din vedere esentialul, o luasem pe drumuri ocolitoare si am “fugit” de propriul meu destin.

In momentul in care m-am abandonat, lucrurile au inceput sa se aseze in viata mea. A ingadui inseamna de fapt a lasa lucrurile sa curga firesc, inseamna a-i da ceva de facut lui Dumnezeu, in timp ce tu te bucuri de viata.

In momentele in care simti ca nu mai poti, ca nu gasesti o solutie, ca nu vei supravietui, ca viata este prea dura cu tine, ca totul ti se intampla numai tie, constientizeaza ca aceste ganduri nu fac altceva decat sa te blocheze in aceea stare, nu fac decat sa iti creeze sentimente de panica, de neputinta, de persistenta de fapt in acelasi cerc vicios si tot ce vei simti este faptul ca “esti legat de maini si de picioare”.

Nu faci astfel decat sa te inchizi in fata problemei, sa vezi doar un zid in fata ochilor, iar tu incerci sa spargi zidul in loc sa vezi ca in dreapta sau in stanga este o usa, este solutia.

Astfel cand nu am un raspuns la vreo problema, recunosc ca nu stiu totul. Cand situatia pe care o am de infruntat pare infricosatoare, ma gandesc ca am mai trecut prin asa ceva si am supravietuit. Cand ma simt extrem de stresata caut sa fac o activitate care sa ma destinda si ma simt eliberata.

Cand traiesc o experienta neplacuta incerc sa aflu care a fost beneficiul ei, de ce a trebuit sa o traiesc si ce am de invatat din aceea experienta. Cand rezist schimbarii si simt frica, imi spun ca frica ma va impiedica sa evoluez, as putea continua dar mai ales astfel ma abondonez si nu uit sa ii dau ceva de facut lui Dumnezeu.

Daca vei face la fel, viata ta se va schimba pentru ca vei renunta la vechile convingeri, pentru ca iti vei gasi linistea, aflandu-te pe drumul tau, nu doar intersectandu-te cu el. Nu e foarte usor sa facem asta si nu e doar ceva ce faci o data si gata, e un intreg proces.

Incepe de acum: fa-ti un folder numit “CDFPD” (ceva de facut pentru Dumnezeu) unde sa iti pui nelinistile, fii ingaduitor cu tine, abandoneaza-te si totul se va intampla asa cum este mai bine pentru tine.

Cu drag,

Delia