”Acumularea unui număr din ce în ce mai mare de posesiuni este principalul indiciu al egoului care se simte separat, dorindu-și să își creeze astfel un substitut al raiului. La fel ca un „copil aflat într-un magazin de dulciuri”, egoul își dorește în permanență euforia pe care nu o poate obține, întrucât îi este specifică exclusiv sinelui superior, respectiv conștiinței iubirii și unității.
Din păcate pentru el, egoul nu poate (re)cunoaște iubirea, ci doar satisfacția temporară. Așa se explică de ce oamenii continuă să caute starea de euforie temporară, similară drogurilor pe care au obținut-o inițial, când au mușcat prima oară dintr-un aliment, când au băut prima oară dintr-o băutură, când au inhalat prima oară fumul de țigară sau când au cumpărat pentru prima oară un articol nou. Această stare de euforie dispare însă rapid, fiind urmată de un ciclu al dependenței, caracterizat prin urmărirea altor obiecte exterioare capabile să îi ofere egoului aceeași stare inițială de euforie, în speranța că o va putea păstra.
Stările de euforie ale egoului sunt prin însăși natura lor temporară, căci nu au fost create direct de Dumnezeu, ci de teamă.
De bună seamă, asta nu înseamnă că nu poți aspira la o casă care să îți ofere siguranță și confort, sau la o mașină, la hainele și hrana de care ai nevoie și așa mai departe.
Iată un test elementar care te poate ajuta să recunoști în ce măsură sunt bazate dorințele tale pe ego (neoferindu-ți decât o plăcere temporară) sau pe sinele superior (oferindu-ți o stare durabilă de pace interioară).
- Dacă dorința îi aparține egoului, la baza ei stă simțul separării, de pildă încercarea de a impresiona pe altcineva, de a câștiga iubire sau aprobare, de a determina pe altcineva să te simpatizeze sau să te ierte, de a-ți afișa puterea ori banii, de a te proteja de jocurile de putere sau de atacurile altora, de a câștiga o competiție sau de a simți o stare de euforie temporară, similară celei oferite de droguri, în urma dobândirii obiectului sau situației dorite.
- Dacă dorința îi aparține sinelui superior, la baza ei stau unitatea și iubirea, cum ar fi urmărirea călăuzirii interioare primite, cu scopul de a-ți perfecționa educația și de a-ți împlini menirea în viață, de a avea un forum sau un loc pentru a le preda altora ori pentru a-i vindeca, de a primi finanțare pentru a-i ajuta pe alții, de a-ți vinde bunurile sau serviciile pentru că acestea le aduc altora o binecuvântare, ori dorința sinceră de a fi de folos.
În ambele scenarii, tu vei primi ceva în schimbul eforturilor tale. După cum poți vedea însă, cea mai dezirabilă dintre cele două căi este cea a iubirii.
Urmarea căii iubirii mai conduce la un beneficiu: atragerea altor oameni care merg pe aceeași cale. Aceștia sunt atrași de misiunea ta, dorindu-și să te susțină și să te ajute. La antipod, atunci când pășești pe carea separării și a egoismului, tu îi respingi automat pe acești oameni, atrăgându-i doar pe cei care gândesc la fel ca tine.
Calea sinelui superior este naturală și confortabilă, ca o îmbrățișare plină de căltură sufletească. Ea nu impune niciun sacrificiu, nicio încercare de a le face altora pe plac și niciun apel la un factor exterior pentru a-ți dobândi starea de pace interioară. Această stare există deja în interiorul tău.”
Sursa – Zece mesaje pe care îngerii tăi doresc să le cunoști – Doreen Virtue
