Absolut cu toții am avut momente când ne-am simțit ca un copil orfan, nu am primit atenția necesară, părinții nu au fost alături de noi sau ne-au împins să facem ceva ce nu am vrut. Poate nu ne-am simțit doriți când am venit pe lume.

Poate chiar am fost abandonați, poate am fost nevoiți să ne descurcăm singuri ceea ce face ca doar asta să atragem. Vom atrage doar situații în care oamenii ne vor abandona, oamenii ne vor dezamăgi și da, doar asta știm, să supraviețuim. Și dacă avem convingerea că doar dacă ne este greu vom reuși, doar prin efort, doar prin a demonstra înseamnă că avem activat în noi acest copil abandonat.

Copilul abandonat va căuta cu disperare o familie, un loc în care se simte acasă, însă din energia disperării nu va reuși să atragă decât ceea ce el emană și uite așa ne vom simți într-un cerc vicios. Și nici măcar nu știm că acest arhetip este „de vină”.

Așadar dacă atragi mereu oameni pe care îi distribui în rol de mamă, tată, dacă încă ai momente în care îți vine să te trântești pe jos, să faci circ și să te superi că lumea nu face ce vrei tu, dacă vrei mereu să demonstrezi: cât de bun ești, cât de spiritual, cât de iubitor, cât de minunat, înseamnă că vrei să atragi atenția pentru a te împlini PRIN ceilalți și uitând de tine.

Evident puterea și partea de lumină a copilului abandonat este că se descurcă în orice condiții și cu orice preț. Este ceva la care nu vom renunța foarte ușor însă să nu uităm că vorbim aici doar de lupta de supraviețuire iar noi nu am venit aici doar să supraviețuim, am venit pe această lume să ne bucurăm de viață.