Cea de-a Cincea Iluzie – CERINŢELE EXISTĂ
”Existenţa Lipsurilor a dus în mod rapid şi inevitabil către ideea următoarei Iluzii. Dacă ar fi destul, n-ar trebui să faceţi nimic ca să obţineţi orice doriţi sau aveţi nevoie. Aţi întinde doar mâna – şi totul ar fi acolo. Dar oamenii nu au decis ca lucrurile să stea astfel. Ei au spus: nu este destul. Aşa că, acum, ei sunt puşi faţă în faţă cu întrebările: Cum obţinem destul? Ce anume îţi dă calitatea de a obţine destul?
V-aţi imaginat că trebuie să existe ceva ce aveţi de făcut pentru a obţine puţin din ceea ce nu este destul – ceva care v-ar permite să emiteţi pretenţii fără drept de apel. Acesta este singurul mod pe care vi-l puteţi imagina în legătură cu felul în care aţi putea obţine orice – inclusiv pe Dumnezeu – şi care să vă fie repartizat fără omor şi ciorovăială. V-aţi imaginat că acestea ar fi Cerinţele. V-aţi spus vouă înşivă că, îndeplinindu-le – oricare ar fi ele – faceţi „ceea ce trebuie”.
Această idee s-a păstrat neatinsă până în ziua de astăzi. Ba chiar s-a şi întărit. Credeţi că, atunci când faceţi ceea ce trebuie să faceţi, puteţi fi ceea ce vreţi să fiţi. Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să fiţi în siguranţă, dacă vreţi să fiţi iubiţi, atunci există ceva ce trebuie să faceţi. Nu puteţi fi astfel, decât dacă aveţi destul. Şi nu puteţi avea destul, decât dacă faceţi ceea ce trebuie pentru a obţine destul – pentru a avea calitatea necesară pentru a obţine destul. Asta credeţi şi, deoarece credeţi aşa, aţi ridicat noţiunea a face pe locul cel mai înalt în cosmologia voastră. Chiar şi Dumnezeu spune că, pentru a ajunge în rai, există ceva ce trebuie să faceţi. Şi, în felul ăsta, aţi pus lucrurile cap la cap. Acestea sunt Cerinţele.
Fiţi atenţi! Toate acestea se bazează pe Cea de-a Treia Iluzie – că sunteţi separaţi.
Atunci când voi aţi fost doar Unul, întotdeauna a fost destul, aşa că nu a trebuit să faceţi nimic pentru a fi ceva. Ideea separării s-a bazat pe Cea de-a Doua Iluzie – că Eşecul există. Dat fiind că Dumnezeu nu a reuşit să obţină ceea ce dorea, El i-a separat pe toţi oamenii de El Însuşi. Iar Eşecul s-a bazat pe Prima Iluzie – că Nevoia există. Nu se putea ca Dumnezeu să nu obţină ceea ce dorea, dacă Dumnezeu nu dorea nimic – iar Dumnezeu nu dorea nimic, dacă nu avea nevoie de nimic. În realitate, există numai o singură Iluzie şi toate celelalte sunt permutări ale acesteia. Totul este o expansiune, cu nuanţe diferite, a unicei Iluzii. Astfel, Iluzia Cerinţelor nu este nimic altceva decât un alt fel de a privi Iluzia Nevoii. În mod similar, Iluzia Lipsurilor este un alt fel de a privi Iluzia Nevoii şi tot aşa este şi iluzia Eşecului şi aşa mai departe – toate Iluziile Oamenilor.
Veţi vedea foarte clar, pe măsură ce analizaţi fiecare iluzie, că fiecare provine din iluziile care există înaintea ei. Este ca şi când ai privi un balon care se umflă. Anunţul pe care neamul vostru îl face, şi anume că există Cerinţe ce trebuie îndeplinite pentru a obţine orice din ceea ce nu este destul – inclusiv dragostea lui Dumnezeu – s-a dovedit a fi una dintre cele mai semnificative decizii pe care a luat-o vreodată neamul omenesc. El are ca rezultat o listă întreagă de seturi de reguli şi regulamente, de îndrumări şi proceduri, legi ale lui Dumnezeu şi legi ale omului, prin care vă imaginaţi că trebuie să vă trăiţi viaţa.
Iată câteva dintre lucrurile pe care aţi decis că trebuie să le faceţi, pentru a avea o viaţă bună pe Pământ: Să fii un băieţel bun sau o fetiţă bună. Să nu răspunzi obraznic. Să iei note bune şi să mergi la facultate. Să-ţi iei diploma şi să găseşti un serviciu bun. Să te căsătoreşti şi să ai copii. Să fi părinte bun şi să le dai copiilor tăi mai mult decât ai avut tu. Să fii calm. Să faci ce ţi se spune. Să nu faci lucruri rele – sau cel puţin, să nu fii prins. Să-ţi urmezi conducătorul. Să nu pui multe întrebări şi să nu pui întrebări nepotrivite. Să-i faci pe toţi să fie fericiţi. Să nu intri într-un grup de oameni care încearcă să fie fericiţi, dacă aceasta ar însemna să excluzi pe altcineva din acel grup. Să nu-ţi impui părerile asupra nimănui, mai ales atunci când eşti în vârstă.
Iată câteva lucruri despre care aţi decis că trebuie să le faceţi, pentru a-I face plăcere lui Dumnezeu şi a ajunge în rai: Nu face nimic rău – şi… lasă chestia cu „să nu fii prins”, deoarece vei fi prins oricum! Dacă faci cu adevărat ceva rău, pentru numele lui Dumnezeu, cere-ţi iertare şi promite că niciodată, absolut niciodată nu o să mai faci aşa ceva. Să fii un băieţel bun sau o fetiţă bună. Nu te autosatisface. Nu satisface pe nimeni altcineva, nu în felul ăla … De fapt, nu căuta prea multă satisfacţie. Încearcă să înţelegi că toate plăcerile trupului sunt, în cel mai bun caz, distrageri de la motivul pentru care ai venit cu adevărat aici pe Pământ şi, în cel mai rău caz, păcate cumplite împotriva lui Dumnezeu. Dacă trebuie să ai nişte plăceri, nu te bucura de ele. Nu te bucura de bani. Nu te bucura de atenţie. Nu te bucura de sex. Mai presus de orice, nu te bucura de sex. Niciodată – absolut niciodată – să nu ai o relaţie sexuală în afara căsătoriei şi niciodată – absolut niciodată – să nu iubeşti mai mult decât o singură persoană „în felul acela”. Dacă trebuie să faci sex pentru orice alt motiv în afara celui de procreaţie, simte-te ruşinat şi nu te bucura de el, pe deplin. Nu lua bani pentru ceva ce face cu adevărat plăcere – şi, dacă faci mulţi bani, asigură-te că cea mai mare parte din ei, îi dai. Crede în Dumnezeul în care trebuie să crezi. Pentru numele lui Dumnezeu, crede în Dumnezeul în care trebuie să crezi! Cere-I lui Dumnezeu iertare şi milă pentru că te-ai născut imperfect şi roagă-L să te ajute să îndeplineşti condiţiile pentru a fi iubit din nou.
Oamenii mai au multe alte credinţe. Le-am enumerat pe acestea, doar ca să vă dau câteva exemple. Aceasta este ceea ce trebuie să faceţi. Acestea sunt Cerinţele – şi aţi face foarte bine să le înţelegeţi. Cine a stabilit aceste Cerinţe? Cine le-a fixat? Voi spuneţi că Eu. Pretindeţi că autorul a fost Dumnezeu.Şi, deoarece nu există destul Dumnezeu, trebuie să emiteţi pretenţii asupra Mea, pentru a justifica faptul că vă consideraţi câştigători în competiţiile voastre.
Apoi, pretindeţi că ţara voastră este O Singură Naţiune sub Conducerea lui Dumnezeu, că voi sunteţi Poporul Ales şi că numai Credinţa voastră este Cea Adevărată. Emiteţi pretenţii asupra Mea – şi o faceţi într-un mod atât de vicios şi de feroce, deoarece simţiţi că, dacă puteţi emite asemenea pretenţii asupra Mea, puteţi emite pretenţii, în numele Meu, asupra a orice doriţi. Aţi făcut acest lucru timp de secole, fluturând cărţile voastre sfinte, crucile şi steagurile, pentru a justifica faptul că aţi luat din ceea ce nu era destul, prin toate metodele posibile – inclusiv prin omor. Aţi mers atât de departe, încât aţi numit o astfel de acţiune război sfânt – căutând să închideţi răni în sufletul vostru, în timp ce deschideţi răni în trupurile celorlalţi. Aţi făcut, în numele lui Dumnezeu, cele mai nedumnezeieşti gesturi şi toate acestea, deoarece credeaţi că Eu am o Cerinţă pe care voi trebuie să o împliniţi pentru a Mă primi pe Mine, dragostea Mea şi tot ceea ce înseamnă Viaţă.
Atâta timp cât credeţi că există ceva ce trebuie să faceţi, vă veţi lupta să descoperiţi ce este acesta – şi apoi vă veţi lupta mai departe ca să îl realizaţi.
Realizarea va deveni zeul vostru. Într-adevăr, asta s-a şi întâmplat. Dar, dacă a face ceea ce trebuie vă aduce fericire şi vă permite să mergeţi acasă, la Dumnezeu, oare de ce toată această zbatere pentru a realiza asemenea lucruri vă face să vă simţiţi atât de nefericiţi şi pare a vă îndepărta, cu siguranţă, de Dumnezeu? Dar, poate că cel mai important lucru este să aflaţi cum anume veţi hotărî dacă a meritat sau nu să o faceţi? Prin ce unităţi de măsură, după ce sistem se va decide că Cerinţele au fost îndeplinite?
Acesta este un lucru pe care nu-l ştiaţi. Acestea sunt întrebări pe care oamenii încep să şi le pună. Fără discuţie că există un defect la Cea de-a Cincea Iluzie. Acesta ar fi scos la iveală ideea că Cerinţele sunt false, dar oamenii ştiau, la un nivel foarte profund, că nu puteau să renunţe la Iluzie deoarece, atunci, s-ar fi pus capăt la ceva foarte important. Iarăşi aveau dreptate. Dar, iarăşi au făcut o greşeală. În loc de a vedea Iluzia ca pe o iluzie şi de a o folosi pentru scopul pentru care a fost creată, ei s-au gândit că trebuia să îi îndrepte defectul.
Astfel, prin îndreptarea defectului din Cea de-a Cincea Iluzie, a luat naştere Cea de-a Şasea Iluzie.”
Sursa – Comuniune cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch
