A Doua Iluzie – EŞECUL EXISTĂ
”Ideea că Voia lui Dumnezeu nu poate fi făcută presupunând că Dumnezeu are vreuna – se opune oricărui lucru pe care aţi crezut că-l ştiţi despre Dumnezeu, şi anume că Dumnezeu este Atotputernic, veşnic prezent, Fiinţa Supremă, Creatorul. Cu toate acestea, este o idee pe care v-aţi însuşit-o cu entuziasm.
Aceasta dă naştere la iluzia foarte puternică, dar puţin probabilă, că Dumnezeu poate avea eşecuri.
Dumnezeu poate dori ceva, dar se poate să nu-l obţină. Dumnezeu poate să vrea ceva, dar se poate să nu-l primească. Dumnezeu poate avea nevoie de ceva, dar se poate să nu-l capete. Pe scurt, Voia lui Dumnezeu poate fi zădărnicită.
Această iluzie era atât de forţată, încât până şi percepţiile limitate ale minţii umane puteau să-şi dea seama de contradicţie. Dar neamul vostru are o imaginaţie bogată şi poate să depăşească, cu o uşurinţă uluitoare, limitele credibilităţii.
Nu numai că v-aţi imaginat că are nevoi, dar v-aţi imaginat un Dumnezeu care nu reuşeşte să Şi le îndeplinească. Cum aţi făcut voi asta? Iarăşi, folosind proiecţia. V-aţi proiectat pe voi înşivă asupra Dumnezeului vostru, încă o dată, o îndemânare sau o calitate – care de obicei aparţine unei fiinţe şi pe care i-aţi atribuit-o lui Dumnezeu – a provenit direct din propria voastră experienţă. Deoarece aţi observat că e posibil ca voi să nu reuşiţi să obţineţi toate lucrurile de care vă imaginaţi că aveţi nevoie pentru a fi fericiţi, aţi declarat că acelaşi lucru este adevărat şi în privinţa lui Dumnezeu. Pornind de la această iluzie, aţi creat o legendă care vă învaţă că există îndoieli în privinţa rezultatelor obţinute în viaţă. E posibil să meargă treaba, e posibil să nu. Ar putea fi totul în regulă, şi s-ar putea să nu fie; până la urmă, totul va fi bine – doar dacă nu va fi.
Atunci când la toate astea aţi adăugat îndoiala că Dumnezeu şi-ar putea îndeplini nevoile (presupunând că are vreuna) – a apărut prima voastră întâlnire cu frica. Înainte de a născoci această poveste cu un Dumnezeu care nu ar putea face întotdeauna ce vrea, nu vă era frică. Nu exista nimic de care să vă fie frică. Dumnezeu deţinea controlul, Dumnezeu era Putere Deplină, Minune şi Glorie Deplină şi totul era în regulă pe lume. Ce ar fi putut să meargă prost?
Apoi, însă, a apărut ideea că Dumnezeu s-ar putea să vrea ceva şi să nu obţină. S-ar putea ca Dumnezeu să vrea ca toţi copiii Lui să se întoarcă la El în cer, dar că acest lucru ar putea fi împiedicat de înşişi copiii Lui, prin propriile lor acţiuni. Dar chiar şi această idee depăşea limitele credibilităţii şi, iarăşi, mintea umană a văzut contradicţia. Cum puteau să se împotrivească Creatorului creaţiile lui Dumnezeu, dacă Creatorul şi creaţiile erau Una?
Cum era cu putinţă ca rezultatele obţinute în viaţă să fie puse la îndoială, dacă Cel Care producea aceste rezultate, cât şi Cel Care le trăia ca experienţă erau unul şi acelaşi.
Fără discuţie că există un defect la Cea de-a Doua Iluzie. Acesta ar fi scos la iveală ideea că Eşecul era fals, dar oamenii ştiau, la un nivel foarte profund, că nu puteau renunţa la Iluzie – deoarece, atunci, s-ar fi pus capăt la ceva foarte important.
Iarăşi aveau dreptate. Dar, iarăşi au făcut o greşeală.
În loc de a vedea Iluzia ca pe o iluzie şi de a o folosi pentru scopul pentru care a fost creată, ei s-au gândit că trebuia să îi îndrepte defectul. Astfel, prin îndreptarea defectului din Cea de-a Doua Iluzie, a luat naştere Cea de-a Treia Iluzie.”
Sursa – Comuniune cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch
