Blog

 Cea de-a Noua Iluzie – SUPERIORITATEA EXISTĂ

”Oamenii au tras concluzia că, dacă există Condiţionare, cunoaşterea condiţiilor ar fi necesară pentru a te bucura şi a-ţi crea viaţa – şi viaţa de după – pe care le doreşti.

Această concluzie era de neevitat, tot aşa cum era şi idea că cei care cunosc condiţiile sunt mult mai buni decât cei care nu le cunosc. Şi nu a durat mult timp până ce neamul omenesc a îndepărtat cuvintele „mult mai” din propoziţia anterioară.

Şi astfel s-a născut idea de Superioritate. Superioritatea avea multe folosiri. Cea mai importantă dintre ele era să ofere justificări imbatabile pentru a face orice era nevoie ca să garanteze că era „destul” din orice – inclusiv din dragostea lui Dumnezeu. Cunoaşterea condiţiilor le dădea dreptul să-i ignore pe ceilalţi, sau să caute să-i convertească pe ceilalţi, sau, pur şi simplu, să-i elimine pe cei care nu cunoşteau condiţiile sau nu erau de acord cu ele.

De aceea, străduinţa de a cunoaşte condiţiile vieţii a devenit o preocupare majoră. Cunoaşterea condiţiilor vieţii a fost numită ştiinţă. Cunoaşterea condiţiilor vieţii de dincolo a fost numită conştienţă. Dacă cineva cunoştea aceste condiţii şi le înţelegea, se spunea despre acea persoană că are „o conştienţă înaltă” sau că este „conştient”. 

„O conştienţă înaltă” se considera a fi rezultatul studiului conştiincios a ceea ce voi numiţi teologie, cuvânt care vine de la theo + logos, adică – într-o traducere mai liberă – nu cuvântul, ci logica lui Dumnezeu. 

După mult studiu, s-a ajuns la concluzia că existau anumite circumstanţe în care puteau fi îndeplinite Cerinţele, cât şi anumite circumstanţe în care acest lucru era imposibil. 

Existau, de asemenea, anumite circumstanţe în care puteai fi iertat pentru că nu ai îndeplinit Cerinţele.

Aceste circumstanţe au ajuns să fie cunoscute drept „condiţii”, în cadrul experienţelor voastre, „a avea” a fost adăugat lui „a face”. 

Când aveţi destulă minte, puteţi face ceea ce se numeşte a lua note bune, a termina clasa printre primii şi a găsi un serviciu bun. Atunci puteţi fi ceea ce se numeşte «plini de succes».

Când aveţi destui bani, puteţi face ceea ce se numeşte «a cumpăra o casă minunată» şi puteţi fi ceea ce se numeşte «în siguranţă». Când aveţi destul timp, puteţi «lua o vacanţă» şi puteţi fi ceea ce se numeşte «odihniţi, proaspeţi şi relaxaţi».

Când aveţi destulă putere, puteţi face ceea ce se numeşte «a vă hotărî propriul destin» şi puteţi fi ceea ce se numeşte«liberi». Când aveţi destulă credinţă, puteţi face ceea ce se numeşte «a-L găsi pe Dumnezeu» şi puteţi fi ceea ce se numeşte «salvaţi».

În felul acesta v-aţi organizat lumea. Când cineva are ce-i trebuie, poate face ce trebuie – ceva ce îi permite să fie ceea ce a dorit întotdeauna să fie. Dificultatea constă în faptul că oamenii nu pot face cu uşurinţă toate lucrurile pe care au nevoie să le facă – decât dacă au toate lucrurile de care spuneţi voi că au nevoie. Ei nu pot obţine un serviciu bun şi nu pot ajunge în vârf, chiar dacă au minte, decât dacă au sexul care trebuie.

Ei nu pot cumpăra o casă minunată, chiar dacă au bani decât dacă pielea lor are culoarea care trebuie. Ei nu-L pot găsi pe Dumnezeu, chiar dacă au credinţă – decât dacă au credinţele religioase care trebuie.

A avea ceea ce trebuie nu este o garanţie pentru a obţine tot ceea ce doreşti, dar îţi dă un punct de plecare avantajos. 

Cu cât cineva cunoştea mai bine aceste condiţii (sau se credea că le cunoştea), cu atât se considera superior celorlalţi. După cum s-a mai menţionat, această Superioritate le dădea oamenilor autoritatea (sau îi încuraja să-şi dea lor înşişi autoritatea) de a face orice simţeau că este necesar pentru a se asigura că au mai multă Viaţă şi mai mult Dumnezeu – întrucât nu era destul din niciuna dintre aceste două.

Acesta este motivul pentru care a trebuit să faceţi ceea ce a trebuit să faceţi: deoarece nu era destul. Aceasta este ceea ce v-aţi spus vouă înşivă. Întregul vostru neam a acceptat această mantră. Voi sunteţi mai mulţi şi nu este destul din ceea ce este în jurul vostru. Nu este destulă  hrană, nu sunt destui bani, nu este destulă dragoste, nu este destul Dumnezeu. Ca să obţineţi toate astea, trebuie să intraţi în competiţie. Şi, dacă intenţionaţi să intraţi în competiţie, trebuie să găsiţi o modalitate de a vă da seama cine este câştigătorul. Superioritatea – a fost răspunsul pe care l-aţi dat.

Câştigă cel care este superior – iar Superioritatea se bazează pe anumite condiţii. Unii oameni au căutat să obţină garanţii că vor câştiga, aşa că au adăugat, de la sine putere, alte condiţii Aceasta le-a dat posibilitatea să se declare victorioşi, încă de la început. De exemplu, ei au declarat că masculii erau superiori femelelor. «Dar nu este ăsta un lucru de la sine înţeles?», au întrebat unii dintre gânditorii voştri (bineînţeles că cei care puneau întrebarea erau în special masculi!). 

Tot aşa, albii s-au declarat a fi Superiori. Apoi, mai târziu, americanii. Şi, bineînţeles, creştinii. Sau ori fi fost ruşii? Şi evreii? Sau femeile? Puteau fi toate astea adevărate? Bineînţeles că puteau. Totul depindea de cine anume crea sistemul. Cei care au fost Superiori în vremurile cele mai de demult nu erau masculii… iar masculii au fost de acord cu acest lucru. La urma urmei, oare nu femelele erau cele care dădeau viaţă? Şi nu era, oare, viaţa lucrul pe care-l doreau cel mai mult cu toţii? Aşa s-a întâmplat că, în timpul perioadei matriarhatului, femelele au fost considerate superioare.

La fel s-a întâmplat şi cu rasa albă, care nu a fost prima rasă şi, prin urmare, nu a fost superioară. Adevărul este că nici astăzi nu este superioară. Şi nici masculii nu sunt superiori. Şi nici evreii. Şi nici creştinii. Şi nici musulmanii, budiştii, hinduşii, nici măcar democraţii sau republicanii, conservatorii sau comuniştii, sau absolut nimeni şi în nici un fel.

Iată adevărul – adevărul care vă v-a elibera, adevărul care nu puteţi permite să fie rostit, deoarece ar elibera pe toată lumea. Nu există ceva ce se numeşte Superioritate. Aţi inventat-o voi. 

Aţi definit ceea ce voi credeţi că este superior, pe baza preferinţelor, dorinţelor şi modurilor voastre de a înţelege (care sunt, într-adevăr, foarte limitate). 

Aţi proclamat că ceva este mai bun, pe baza perspectivelor voastre, a obiectivelor voastre şi a programelor voastre ascunse. Dar unii dintre voi au pretins că acesta este programul Meu ascuns, Că Dumnezeu este cel care a desemnat Poporul Ales, sau Dreapta Credinţă, sau unicul drum spre mântuire.

Toate acestea ne duc înapoi la Prima Iluzie: Nevoia Există. Vă imaginaţi că, datorită faptului că Dumnezeu are nevoie de ceva, El are un program ascuns.

Aceasta a fost prima voastră greşeală şi aceasta v-a dus spre cea care ar putea fi ultima. Adevăr vă spun Eu vouă: Idea voastră despre Superioritate ar putea fi ultima greşeală pe  care s-o mai faceţi vreodată. 

Oamenii cred că ei sunt superiori naturii şi, prin urmare, caută să o supună. Făcând acest lucru, ei distrug însuşi habitatul care a fost creat pentru a-i proteja şi pentru a constitui paradisul lor.

Oamenii cred că ei sunt superiori unul altuia şi, prin urmare, caută să se supună unul pe celălalt. Făcând acest lucru, ei distrug însăşi familia pe care au creat-o pentru a-i îmbrăţişa şi a le da dragoste. 

Din cauza credinţei voastre în Iluzii, neamului vostru îi este foarte greu să trăiască experienţa Vieţii în forma ei actuală. Deoarece nu folosiţi Iluziile pentru scopul pentru care au fost ele create, voi transformaţi într-un adevărat coşmar ceea ce s-a intenţionat a fi un vis minunat.

Dar, chiar acum, puteţi repara toate acestea. Pur şi simplu, vedeţi Iluziile ca ceea ce sunt ele cu adevărat – realităţi concepute cu un anumit scop – şi apoi încetaţi de a le mai trăi ca şi când ar fi reale. În special, încetaţi de a mai trăi cu atât de multă convingere Cea de-a Noua Iluzie. Folosiţi Iluzia pentru a observa că Superioritatea nu este reală. Atunci când Suntem Cu Toţii Una, nu poate exista Superioritate. Un lucru nu poate să fie superior lui însuşi. Toate lucrurile sunt Un Singur Lucru şi nu există nimic altceva. „Suntem Cu Toţii Una” este mai mult decât o lozincă frumoasă. Este descrierea precisă a naturii Realităţii Supreme. Când veţi înţelege acest lucru, veţi începe să trăiţi experienţa vieţii – şi să vă comportaţi unul faţă de celălalt – într-un mod complet nou. Veţi vedea cu totul altfel relaţia dintre toate lucrurile. Veţi privi legătura la un nivel mult mai înalt. Conştienţa voastră se va extinde, intuiţiile voastre vor deveni foarte exacte. Literalmente, veţi vedea înăuntru.

Această capacitate crescândă de a privi profund în interiorul vieţii vă permite să treceţi dincolo de iluzie şi să o recunoaşteţi – „să cunoaşteţi din nou”, să recunoaşteţi – realitatea voastră. Prin acest proces vă amintiţi Cine Sunteţi Voi cu Adevărat. 

Această mişcare – de la a nu şti la a şti din nou – e posibil să se facă foarte încet. Călătoria va fi parcursă cu paşi mici. Însă paşii mici pot aduce progrese mari. 

Amintiţi-vă întotdeauna acest lucru. Un asemenea pas mic ar fi să puneţi capăt lui «mai bun». Idea de Superioritate este cea mai seducătoare idee care i-a venit vreodată neamului omenesc. Ea poate împietri inima, poate face din cald, rece, din da poate face nu, totul într-o clipă. O singură frază rostită din amvoanele, stranele şi tribunele voastre de către liderii voştri la congresele naţionale şi la conferinţele internaţionale ar putea schimba totul: 

„Drumul nostru nu este cel mai bun; este doar un drum diferit.” Această frază smerită ar putea începe să vindece separarea dintre religiile voastre, să închidă prăpastia dintre partidele voastre politice şi să aplaneze conflictele dintre naţiunile voastre. Cu un singur cuvânt le-aţi putea pune capăt: „Namaste”. Dumnezeul din mine îl cinsteşte pe Dumnezeul din tine. Ce simplu. Ce frumos. Într-adevăr, ce minunat. Dar ce greu este să-L vezi pe Dumnezeu în fiecare persoană şi în fiecare lucru, când eşti prins în Iluzie. Fiecare om ar trebui să fie conştient de Iluzie – să fie conştient că totul este o iluzie.

Dar dacă nu este o iluzie, ci este viaţa aşa cum e ea cu adevărat, atunci cum se face că, exact când ne închipuim că suntem superiori, ne comportăm în cele mai inferioare moduri cu putinţă? Cum se face că, exact atunci când credem că suntem mai buni, ne comportăm mai rău?

Fără discuţie că există un defect la Cea de-a Noua Iluzie. Acesta ar fi scos la iveală idea că Superioritatea este falsă, dar oamenii ştiau, la un nivel foarte profund, că nu puteau să renunţe la Iluzie deoarece, atunci, s-ar fi pus capăt la ceva foarte important. Iarăşi aveau dreptate. Dar, iarăşi au făcut o greşeală. În loc de a vedea Iluzia ca pe o iluzie şi de a o folosi pentru scopul pentru care a fost creată, ei s-au gândit că trebuia să îi îndrepte defectul.

Astfel, prin îndreptarea defectului din Cea de-a Noua Iluzie, a luat naştere Cea de-a Zecea Iluzie.”

 Sursa – Comuniune cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch