Imi place sa merg prin librarii si sa ma las “atrasa” de carti, unele mi se lipesc de mana si atunci stiu ca in acea carte exista un mesaj care e important sa ajunga la mine. Imi place sa deschid cartile la intamplare si sa citesc acel mesaj care de cele mai multe ori imi raspunde la o intrebare care ma preocupa de ceva vreme.
Asa am ajuns sa citesc urmatoarea propozitie: “Eu nu sunt niciodata suparat din motivul la care m-am gandit initial”. Si, asa cum ma cunoasteti deja, mie imi place sa pun in practica si sa verific informatia pe care o citesc. Asa ca am inceput sa ma intreb de fiecare data cand eram suparata care este cu adevarat motivul si ajungeam la cele mai “suparatoare” convingeri ale mele, la raspunsuri din interiorul meu.
Daca eram suparata ca nu imi iese un anumit proiect de fapt nu faptul ca nu se intamplau lucrurile asa cum vreau eu ma deranjau, ci convingerea “ca totul se obtine greu si cu efort”, o convingere adanc inradacinata si care ma tot saboteaza. Acesta este doar un exemplu.
Supararea nu vine din exterior, cand cineva nu se tine de cuvant, cand oamenii nu raspund asa cum iti doresti, cand cineva te jigneste, etc – supararea vine din interior. Noi credem ca lumea exterioara este cauza, iar starea noastra de spirit efectul.
Este greu insa sa credem ca noi suntem responsabili de starea pe care o avem. Daca ne schimbam si ne orientam spre interior, spre cauza reala, nu am mai putea invinovati lumea exterioara sau persoanele cu care interactionam de “supararea” pe care noi o experimentam. Ceea ce se intampla este ca perceptia noastra exterioara ar deveni o oglinda care reflecta realitatea noastra interioara si nu o realitate in sine.
In aceasta carte, “Iubirea inseamna renuntarea la frica”, Gerald G. Jampolsky scrie tare frumos:
- Mintea este la fel ca o camera de luat vederi care proiecteaza starea noastra de spirit asupra lumii exterioare. Atunci cand mintea noastra este plina de ganduri negative, noi percepem lumea exterioara si pe ceilalti oameni in culori intunecate si sumbre. In schimb, daca mintea noastra este impacata si senina, lumea si oamenii ne apar in culori luminoase si dintr-o perspectiva placuta.
Decat a incerca inutil sa controlezi lumea exterioara, ceea ce poti face e sa incerci sa “controlezi” lumea interioara prin alegerea gandurilor care iti trec prin minte. Ceea ce ne dorim cu totii de fapt este acea stare de pace interioara pe care o putem cultiva, ca si pe o gradina de care avem grija, asa ca sa nu lasam buruienile sa creasca acolo si nu o sa mai avem motive sa ne suparam pentru ca ele apar in gradina noastra.
Asadar intreaba-te cu adevarat de ce esti suparat si intreaba-ti sufletul, interiorul, nu exteriorul. Schimba-ti gandurile si vei vedea cat de impacat si linistit vei fi. Sunt alaturi de tine.
Cu drag,
Delia 🙂
