You are currently viewing Viata ca un joc de puzzle

Viata ca un joc de puzzle

  • Post comments:1 Comment

Imi place mult sa vorbesc despre viata, despre potential, despre calatoria interioara pe care cred ca suntem toti datori sa o facem. Imi place sa vorbesc despre relatii, despre scenarii, despre sufletele oamenilor si muzica din ei.

Coachingul m-a facut sa vad oamenii altfel, m-a vazut sa vad ceva extraordinar in fiecare persoana pe care o cunosc. De cele mai multe ori ele nu vad asta, nu constientizeaza comoara pe care o au in interior. Obiectivul meu este sa descopar cat mai multe comori si sa ajut cat mai multe persoane sa isi puna in valoare potentialul.

Ma tot gandeam cum as putea defini viata mea de acum, ceea ce fac acum cu atata pasiune si ma implineste, dar sa ii dau o definitie care sa fie cat mai aproape de sufletul meu dar sa fie si pe intelesul tuturor. Ei, va spun ca viata pentru mine este ca un joc de puzzle.

Este un joc in primul rand pentru ca devenind prea seriosi, rigizi, uitam sa traim, uitam sa simtim, ajungand sa ne indepartam de noi. Viata este un joc pentru ca jucandu-ne putem sa ne redescoperim, jucandu-ne putem sa ne prostim, jucandu-ne ne dam seama de talentele pe care le avem, jucandu-ne putem vedea viata in culori.

De ce este un puzzle viata pentru mine?

Pentru ca e compusa din atatea planuri, dorinte, obiective, valori, comportamente, relatii, etc. pe care reusesc sa le potrivesc si apoi sa trec la un alt nivel. Pentru ca reusesc sa am o viziune, o privire de ansamblu, dar reusesc si sa fiu atenta la detalii, la fiecare bucatica pe care trebuie sa o pun la locul ei.

Vad persoane care stau ani intregi pe un joc de puzzle si nu reusesc sa faca nicio schimbare. In primul rand au luat jocul prea in serios, apoi se incapataneaza sa potriveasca piesele acolo unde nu au ce cauta. Ba de multe ori se si supara de ce nu se potrivesc si stau acolo blocati. In mintea lor a ramas o singura imagine, un singur puzzle, o dorinta (personala, profesionala) neimplinita si aceea ii da peste cap.

Si pentru ca acel puzzle nu le iese, nu trec la un alt nivel sau daca o fac procedeaza exact in acelasi fel, aleg piesele care nu se potrivesc, uneori chiar strica acel puzzle sau pur si simplu renunta. Renunta la vise, renunta la sperante, renunta la planuri, renunta la relatii, in concluzie se pierd pe ei.

Odata ce am descoperit cum sa rezolv puzzle-uri am simtit nevoia sa ii ajut si pe altii. Iubesc acele momente din sedinte cand clientul incearca sa ma convinga de ce anume o anumita piesa trebuie sa fie intr-un anumit loc dar nu se potriveste si cand sub indrumarea mea ajunge sa o puna acolo unde ii este locul.

Cand vad sclipirea din ochii lui, cand vad mirarea, cand vad cat de tare se bucura de aceea descoperire, eu sunt fericita. Oare ce iti poti dori profesional mai mult decat sa ii ajuti pe altii sa isi implineasca visele, sa ii ajuti pe altii sa isi dea seama de potentialul lor, sa vezi cum clientii tai incep sa fie constienti de frumusetea lor interioara si incep… sa rezolve puzzle-uri.

Insa nu uitati: sa rezolvam un puzzle in viata noastra presupune sa fim deschisi, sa incercam, sa ne asumam responsabilitatea pentru alegerile pe care le facem, sa iesim din zona noastra de confort. Si uite asa visele devin realitate.

Cu drag,

Delia 🙂

Acest articol are un comentariu

  1. Ana-Maria Ionita

    Draga Delia, mereu ma bucur sa mai citesc sau sa ascult vorbele tale de suflet!
    Asa este cu “Jocul de Puzzel” din vietile noastre! Este o metafora care se potriveste perfect mai ales atunci cand ti se ia valul de pe ochi si incepi sa fii mai atent la “piesele de Puzzel”. Pentru mine, cel putin, esti o prezenta care reuseste sa imi descopere de fiecare data, cu un alt “spot de lumina”, inca ceva din puzzel-ul vietii mele. Iti multumesc ca ma ajuti sa-mi desavarsesc “jocul de Puzzel”

Lasă un răspuns